Television

 The most important thing we've learned,
So far as children are concerned,
Is never, NEVER, NEVER let
Them near your television set --
Or better still, just don't install
The idiotic thing at all.
In almost every house we've been,
We've watched them gaping at the screen.
They loll and slop and lounge about,
And stare until their eyes pop out.
(Last week in someone's place we saw
A dozen eyeballs on the floor.)
They sit and stare and stare and sit
Until they're hypnotised by it,
Until they're absolutely drunk
With all that shocking ghastly junk.
Oh yes, we know it keeps them still,
They don't climb out the window sill,
They never fight or kick or punch,
They leave you free to cook the lunch
And wash the dishes in the sink --
But did you ever stop to think,
To wonder just exactly what
This does to your beloved tot?
IT ROTS THE SENSE IN THE HEAD!
IT KILLS IMAGINATION DEAD!
IT CLOGS AND CLUTTERS UP THE MIND!
IT MAKES A CHILD SO DULL AND BLIND
HE CAN NO LONGER UNDERSTAND
A FANTASY, A FAIRYLAND!
HIS BRAIN BECOMES AS SOFT AS CHEESE!
HIS POWERS OF THINKING RUST AND FREEZE!
HE CANNOT THINK -- HE ONLY SEES!
'All right!' you'll cry. 'All right!' you'll say,
'But if we take the set away,
What shall we do to entertain
Our darling children? Please explain!'
We'll answer this by asking you,
'What used the darling ones to do?
'How used they keep themselves contented
Before this monster was invented?'
Have you forgotten? Don't you know?
We'll say it very loud and slow:
THEY ... USED ... TO ... READ! They'd READ and READ,
AND READ and READ, and then proceed
To READ some more. Great Scott! Gadzooks!
One half their lives was reading books!
The nursery shelves held books galore!
Books cluttered up the nursery floor!
And in the bedroom, by the bed,
More books were waiting to be read!
Such wondrous, fine, fantastic tales
Of dragons, gypsies, queens, and whales
And treasure isles, and distant shores
Where smugglers rowed with muffled oars,
And pirates wearing purple pants,
And sailing ships and elephants,
And cannibals crouching 'round the pot,
Stirring away at something hot.
(It smells so good, what can it be?
Good gracious, it's Penelope.)
The younger ones had Beatrix Potter
With Mr. Tod, the dirty rotter,
And Squirrel Nutkin, Pigling Bland,
And Mrs. Tiggy-Winkle and-
Just How The Camel Got His Hump,
And How the Monkey Lost His Rump,
And Mr. Toad, and bless my soul,
There's Mr. Rate and Mr. Mole-
Oh, books, what books they used to know,
Those children living long ago!
So please, oh please, we beg, we pray,
Go throw your TV set away,
And in its place you can install
A lovely bookshelf on the wall.
Then fill the shelves with lots of books,
Ignoring all the dirty looks,
The screams and yells, the bites and kicks,
And children hitting you with sticks-
Fear not, because we promise you
That, in about a week or two
Of having nothing else to do,
They'll now begin to feel the need
Of having something to read.
And once they start -- oh boy, oh boy!
You watch the slowly growing joy
That fills their hearts. They'll grow so keen
They'll wonder what they'd ever seen
In that ridiculous machine,
That nauseating, foul, unclean,
Repulsive television screen!
And later, each and every kid
Will love you more for what you did.

-- Roald Dahl

...*Timpurile Timpului*...

Te ascunzi în ritmuri ameţitoare, dar în acelaşi timp strigi disperat după ajutor. eşti paranoic, şi faci glume proaste. dansezi lasciv cu micul diavol, şi te laşi atât de tandru posedat. ai ajuns o creatură fără sentimente, curaj sau onoare. totuşi...

Deshide o carte, bea un martini, fă-mi un ceai şi citeşte-mi o poveste înainte de culcare.

 Şopteşte-mi uşor acel secret de la origini.

Te provoc să te redescoperi, să îţi sedezi globulele, astfel încât să ajungi în pragul extazului.

 evadează în necunoscut, traiește la unison. sfarmă-ți propriul orizont !

am ajuns ? căci am inventat tot ce era neschimbat..sau e doar un truc magic ?

Crezi că ai putea vreodată reţine câteva stele într-un borcan din sticlă, ca să le foloseşti pe post de becuri eco ?

..Backspace..

- 1, 2 , 3 , 4...nu , hai din nou ! 1-2-3-4....4....5 ! gata! Sunt 5 ..

- Nu , eu văd 10

Stă mult prea aplecată spre traficul intens, sprijinită de  balustrada ruginită ce începu să scârţâie, vântul încâlcind tupeist părul ondulat. Îmi place să o văd la un pas de pericol... cu câtă eleganţă poate sfida gravitaţia. Încep să cred că nu e doar o simplă fiinţă umană  care-și încearcă norocul de fiecare dată când poate. 

Îmi aprind o tigară şi o privesc cum se roteşte uşor un jurul meu, cu privirea aia demonic de dulce...

- Au mai apărut două.

Fiecare celulă din corpul meu explodează, transformându-se în mii şi milioane de ace ce-mi înţeapă sever venele. Nu ştiu cum reușește să-mi invoce stările astea, însă ştiu cum o pot opri. Dar nu aici. Nu acum.

Privirile noastre se amestecă într'un ritm ameninţător, iar singurul lucru care îmi trece acum prin cap e cum să-mi readuc pulsul la nivelul normal. Ştia deja că știu asta. Trebui numa să o gândesc. 

- Bună neața.

nameless

A vazut lumea de undeva de sus .se uita in gol la ea , fredonand absent niste versuri prea simple, si totusi atat de semnificative, “ I am rambling trough the night” cu speranta ca vor da culoare creaturilor de jos.cu ideea ca poate schimba ceva.dar nu s'a intamplat nimic decat culoarea rosie a semaforului sa dureze mai mult.

Lasa vantul ce devine din ce in ce mai rece, sa se joace prin suvitele ude , lasa fumul sa evadeze haotic , iar scrumul sa ii arda manecile prea lungi.va lasa in urma tot ce stie , hotarata sa nu se mai uite inapoi. Dar in orice ecuatie este o necunoscuta “ x” , asa cum aici este un cuvant “ dar” …

Dar totusi …daca lasa in urma tot ce stie si pe cine cunoaste ,o va face lucrul asta mai fericita ? Nu exista riscul ca toate lucrurile alea sa se transforme intr'o fantoma urata , pregati'ta sa bantuie fix atunci cand imaginarul atinge cote maxime ?

"I think I should go back to sleep,

to dream that cute black sheep

and to write in stars..

to..slowly paint the past."

Enter, litere tastate la intamplare , spatiu. Formula simpla pentru a scrie o prostie. Fix ca aici.

Backspace ?

Iasi - Brasov , 7 august , 7 a.m

I'm a writer....care asculta radio guerilla pe un drum plin de gropi spre Brasov.pana acum am prins toate stopurile posibile, si nici macar nu am iesit din Iasi....de parca nici nu ma lasa sa plec...dar soferu' acceleareaza brusc si nu stiu cum se face, ca apare din senin,un semn mare la marginea drumului : “Carrefour va ureaza drum bun!”

“I don't wanna lose you” o tipa tot canta fraza asta, de parca a ramas pe repeat...dar, daca ma gandesc mai bine..sa zicem ca ii dau dreptate.

Nu sunt nici la jumatatea drumului si nu mai am chef sa scriu,dar continui sa imi insir sentimentele , gandurile , ideeile , pe o bucata de hartie,care mai devreme sau mai tarziu, va ajunge intr'un centru de reciclare,unde nimeni nu se va obosi sa afle ce secrete se pot ascunde in spatele randurilor....si totusi, I'm a writer, pregatit teoretic pentru orice situatie.teorie, practica.le vad ca niste simple lucruri paralele.fara nici o legatura...

am sa inchid ochii acum , dar am sa las pixul pe foaie, fara ma gandesc la urmari.o ultima privire spre un curcubeu palid , si sunt gata sa caut partea buna... macar in somn...macar in teorii.

..where the end begins..

mi-a ajus încet în creier. simt cum se rotește ușor, lent, trecând peste fiecare curbură,  dându-mi falsa impresie că am amețit. fix ca atunci când te dai multpreamult într-o învârtitoare și nu ești capabil să strigi ”Stop! “

S-a oprit timpul. 

Greierii nu mai cântă, stelele nu mai clipesc (asta în cazul în care erau stele și nu sateliți), sângele din vene s-a oprit și el. fiecare moleculă sau particulă așteaptă. pe cineva. sau ceva. 

dar fumul însă se ridică tot mai sus, oprind absolut tot. până și pământul. nu mai e mult și se oprește și Pluto(micuța-noastră-planetă-înghețată-neoficiala) și totuși, a ramas muzica din boxe care rasună în tot Universul, ca și cum ar vrea să cheme pe acel ceva  sau cineva care să mă trezească.dar nu sunt adormită.dar nu sunt nici trează.

nu e nici noapte,nu e nici zi. așa e corect? 

ce poate fi corect când tu vezi haos chiar și atunci când nu e ? uite, acum totul stă pe loc doar ca să vezi cât de diferit poți fi.

Day 7

.Dreams
Aren't
Nonsense..

Day 6

Dintr-o dată imaginația cuprinde totul și nimicul. văd asta fără să analizez fiecare detaliu, așa cum făceam deobicei. brusc, lumea devine mai bună și soarele începe să încălzească ușor, dezmorțind până și ultimul ac de gheață.

zâmbești ?

Știai că e un strop de artă până și-ntrun zâmbet ?

Day 5

Ascultă liniștea cu ochii închiși,

ascultă-ți pulsul și tradul în orice limbă vrei...

ce-ți zice?

Day 4

Ai stat vreodată în ploaie 30 de minute, să numeri 300 de picături sau măcar 3 fulgere? Mă gândeam că toate ploile nu au altceva decât apă, vânt , nori , bălți , fulgere și tunete și...melci ..dar și râme. Cu toate astea... fiecare e unică. știai? Până și forma stropilor diferă uneori.

număr stele , gânduri , vise , clipe și picături..dar m-am oprit. pentru că'am'dormit..

îmi poate spune cineva unde s-a ascuns Luna?

Day 3

Fumul tigarii pluteste lenes ..chiar fermacator in jurul unei intruchipari neclare. privesc si astept fara sa ma chinui sa inteleg....au inghetat minutele, clipele , secundele, si totusi..numai scrumul se poate strecura agale printre ele creind o nota joasa, sumbra.

O tornada de sentimente ma ameteste ingrozitor determinandu-ma sa uit absolut tot...dar nu.

.

...a inceput sa ploua...

Day 2

  numai mersul prin ploaie desculță mă trezește în realitate, de unde cu greu reușesc să mai găsesc misterioasa ușă înapoi spre lumea magiei....

Day 1

stelele se lasă inundate în timp ce doi țânțari profită de ultimele picături roșii.

Lumârea palpâie cât timp  ceara se evaporă pe mâna mea constant rece.

ultimul vis e pe cale de a fi transformat în scrum...însă de data asta nu o să mai întreb nimic.