30 noiembrie 2012

monolog fantomatico-clandestin


Își vorbea șoptind în toiul nopții, privind  o altă față ce se reflecta din oglindă :

-relația noastră a fost ca un foc de artificii. cutremurător, intens, atât de măreț - însă scurt. mult-prea-scurt. Lucrurile bune nu țin pentru mult timp, nu ? expiră devreme că nu au conservanți. dar acum pe noi tot ce ne mai conservă, ironic vorbind – sunt amintirile ce nu ni le doream a se impregna în noi. nu-i așa ? e mai elegant să alegi termenul de „expirat” în locul celui de „mort”.

și-a aprins o țigară, a mai numărat câteva stele, și a pus din nou melodia pe replay. De data asta a ales să-i vorbească Lunii :

orice ar fi zis dragul nostru eminescu despre tine -  e în zadar. Noi ăștia, oameni expirați de rând, nu avem cuvinte potrivite pentru a te-am putea descrie. Tăcerea te înalță, și tot ea face ca multe sentimente să urle sub hipnoza ta atât de insesizabilă.
soarele ar fi nimic fără tine, așa cum tu nu ești nimic fără dânsul. cam așa-i și la mine vezi tu – aș îndrăzni să-ți spun că ne asemănăm.

s-a oprit  brusc, s-a  oprit și timpul, iar cu ochii închiși, încă așteaptă.

26 noiembrie 2012

poveste de adormit demonii


și-a aruncat inima în groapa de gunoi. ultima dată când i-a dat ascultare aproape că i-a dezonorat puterea gândirii logice și pur relative.
sentimentele, văzute în sfârșit libere, s-au  transformat în entități sumbre ce au  ales metoda jocului de “v-ați acunsa” pentru a se face remarcate -  iar atunci când au apărut, până și fratele lui moșu ene (cel cu coșmarurile) a fugit.
a fost o noapte, când inima a vrut cu orice preț să-și revendice locul, apelând la forță, la șantaj, dar de ce avea nevoie defapt era doar o  lacrimă ce juca rolul unei chei. chiar dacă durerea îi vibra în toată ființa precum tunetul crește pulsul unui șoarec, victima a rezistat. a reușit într-un final să o arunce în cel mai aglomerat loc de viruși din oraș. singura problemă e că virușii ăștia fac parte din categoria “vicii adorabil de păcătoase”..
nu și-a dat seama că asta era doar o capcană în care a căzut ușor, sigur, echilibrat – fix ca o balerină în brațele reflectoarelor.


Oricând,
  Caută ascultând strigătul de ajutor.