..where the end begins..

mi-a ajus încet în creier. simt cum se rotește ușor, lent, trecând peste fiecare curbură,  dându-mi falsa impresie că am amețit. fix ca atunci când te dai multpreamult într-o învârtitoare și nu ești capabil să strigi ”Stop! “

S-a oprit timpul. 

Greierii nu mai cântă, stelele nu mai clipesc (asta în cazul în care erau stele și nu sateliți), sângele din vene s-a oprit și el. fiecare moleculă sau particulă așteaptă. pe cineva. sau ceva. 

dar fumul însă se ridică tot mai sus, oprind absolut tot. până și pământul. nu mai e mult și se oprește și Pluto(micuța-noastră-planetă-înghețată-neoficiala) și totuși, a ramas muzica din boxe care rasună în tot Universul, ca și cum ar vrea să cheme pe acel ceva  sau cineva care să mă trezească.dar nu sunt adormită.dar nu sunt nici trează.

nu e nici noapte,nu e nici zi. așa e corect? 

ce poate fi corect când tu vezi haos chiar și atunci când nu e ? uite, acum totul stă pe loc doar ca să vezi cât de diferit poți fi.

Day 7

.Dreams
Aren't
Nonsense..

Day 6

Dintr-o dată imaginația cuprinde totul și nimicul. văd asta fără să analizez fiecare detaliu, așa cum făceam deobicei. brusc, lumea devine mai bună și soarele începe să încălzească ușor, dezmorțind până și ultimul ac de gheață.

zâmbești ?

Știai că e un strop de artă până și-ntrun zâmbet ?

Day 5

Ascultă liniștea cu ochii închiși,

ascultă-ți pulsul și tradul în orice limbă vrei...

ce-ți zice?

Day 4

Ai stat vreodată în ploaie 30 de minute, să numeri 300 de picături sau măcar 3 fulgere? Mă gândeam că toate ploile nu au altceva decât apă, vânt , nori , bălți , fulgere și tunete și...melci ..dar și râme. Cu toate astea... fiecare e unică. știai? Până și forma stropilor diferă uneori.

număr stele , gânduri , vise , clipe și picături..dar m-am oprit. pentru că'am'dormit..

îmi poate spune cineva unde s-a ascuns Luna?

Day 3

Fumul tigarii pluteste lenes ..chiar fermacator in jurul unei intruchipari neclare. privesc si astept fara sa ma chinui sa inteleg....au inghetat minutele, clipele , secundele, si totusi..numai scrumul se poate strecura agale printre ele creind o nota joasa, sumbra.

O tornada de sentimente ma ameteste ingrozitor determinandu-ma sa uit absolut tot...dar nu.

.

...a inceput sa ploua...

Day 2

  numai mersul prin ploaie desculță mă trezește în realitate, de unde cu greu reușesc să mai găsesc misterioasa ușă înapoi spre lumea magiei....

Day 1

stelele se lasă inundate în timp ce doi țânțari profită de ultimele picături roșii.

Lumârea palpâie cât timp  ceara se evaporă pe mâna mea constant rece.

ultimul vis e pe cale de a fi transformat în scrum...însă de data asta nu o să mai întreb nimic.