Deschide-ți porii creatură ! Învie acum, odată pentru totdeauna, și nu-mi mai invada pântecul cu ale tale incertitudini nefaste. Transformă-te într-o enzimă, într-o insensizabilă particulă de aer. O să te respir. O să ajungem de unde am
plecat într-un nesfârșit delir al plăcerilor carbonizate.
Tic-tac, tic-tac,tic-tac.
Am decis să contest suicidul timpului, căci se pare că asta încerci să mă
înveți. Ești într-o permanență
dezintegrare. Ești precum o rugină amară
ce tot încearcă să-mi intre pe gât. Încă pot. Încă pot să strig.
Bang !
Am decis să-ți ucid plăcerile. Să le transform în niște pictături sărate
care să-ți sece ochii – Mi-am jupuit pielea, așa cum m-ai învățat, ca
să ți-o dau ție. Să o porți. Să simți. Să trăiești.
Întunericul s-a refugiat în mine, ne-am metamorfozat amândoi în umbre,
amintiri și șoapte. E negru și e liniște. e o pace crâncenă - o
parte din tine. Jocul a înghețat în
mâinile tale fierbinți. Te-ai ars când ai atins piesa de gheață iar duhoarea de
carne arsă a devenit o nouă fobie.
Bang !
Ce n-aș da să jucăm ruleta rusească. Doar noi doi. Un singur glonț.
O să poți apăsa trăgaciul ? o să mă poți privi în ochi ? o să poți ține
arma fără să-ți tremure mâna ?
Ce n-aș da, adorat monstru, să-ți văd tâmpla zvâcnind și mărul lui adam
tresărind încontinuu. Inima să-ți bată atât de tare, încât să facă încăperea să
vibreze, iar parfumul meu să te amețească.
Ha-lu-ci-no-gen.
Bang !
și dintr-o dată al tău albastru al ochilor s-a împietrit, formând cromatica
perfectă, ca dintr-o pictură a lui Michelangelo cu ale mele buze roșii.
Mult-prea-roșii.
Ai tras. am respirat. Ai murit.
