- 1, 2 , 3 , 4...nu , hai din nou ! 1-2-3-4....4....5 ! gata! Sunt 5 ..
- Nu , eu văd 10
Stă mult prea aplecată spre traficul intens, sprijinită de balustrada ruginită ce începu să scârţâie, vântul încâlcind tupeist părul ondulat. Îmi place să o văd la un pas de pericol... cu câtă eleganţă poate sfida gravitaţia. Încep să cred că nu e doar o simplă fiinţă umană care-și încearcă norocul de fiecare dată când poate.
Îmi aprind o tigară şi o privesc cum se roteşte uşor un jurul meu, cu privirea aia demonic de dulce...
- Au mai apărut două.
Fiecare celulă din corpul meu explodează, transformându-se în mii şi milioane de ace ce-mi înţeapă sever venele. Nu ştiu cum reușește să-mi invoce stările astea, însă ştiu cum o pot opri. Dar nu aici. Nu acum.
Privirile noastre se amestecă într'un ritm ameninţător, iar singurul lucru care îmi trece acum prin cap e cum să-mi readuc pulsul la nivelul normal. Ştia deja că știu asta. Trebui numa să o gândesc.
- Bună neața.
