A vazut lumea de undeva de sus .se uita in gol la ea , fredonand absent niste versuri prea simple, si totusi atat de semnificative, “ I am rambling trough the night” cu speranta ca vor da culoare creaturilor de jos.cu ideea ca poate schimba ceva.dar nu s'a intamplat nimic decat culoarea rosie a semaforului sa dureze mai mult.
Lasa vantul ce devine din ce in ce mai rece, sa se joace prin suvitele ude , lasa fumul sa evadeze haotic , iar scrumul sa ii arda manecile prea lungi.va lasa in urma tot ce stie , hotarata sa nu se mai uite inapoi. Dar in orice ecuatie este o necunoscuta “ x” , asa cum aici este un cuvant “ dar” …
Dar totusi …daca lasa in urma tot ce stie si pe cine cunoaste ,o va face lucrul asta mai fericita ? Nu exista riscul ca toate lucrurile alea sa se transforme intr'o fantoma urata , pregati'ta sa bantuie fix atunci cand imaginarul atinge cote maxime ?
"I think I should go back to sleep,
to dream that cute black sheep
and to write in stars..
to..slowly paint the past."
Enter, litere tastate la intamplare , spatiu. Formula simpla pentru a scrie o prostie. Fix ca aici.
Backspace ?
