14 iulie 2012

contopire




Stăteau atât de strânși în brațe, încât a simțit cum universul se rotește după ritmul pulsului lui. Atât de intens, încât a  căzut. Atât de  alert, încât stomacul a făcut cea mai periculoasă cascadorie. Nu erau semne de avertizare, nu exista nici o atenționare. A căzut în brațele rușinii. și-a îngropat privirea în întuneric. și a plâns.
Picături de teamă, de iubire, regret, dorință. 
 -tristețe și regăsire-





   

7 iulie 2012

ctrl


Ne-am sfâșiat sufletele. În câteva minute. Sub o lumină hulicinant de albastră. Iar apoi  am creat un război dintre plăcere și consecințe... numa’ de-ai fi măcar ridicat steagu alb.


Dar ți-am imobilizat respirația și mișcarea delirică a celulelor. te-am făcut să cunoști regretul care deja mă invadează necruțător. și eu care credeam că mi-am mumificat sentimentele. Ce ironie- încă sunt om.

Cokctail toxic cu posibile urmări grave : plăcere, incertitudine, dorință și autodistrugere. Serviți ?