Unu. Doi. Trei.

Deschide-ți porii creatură ! Învie acum, odată pentru totdeauna, și nu-mi mai invada pântecul cu ale tale incertitudini nefaste. Transformă-te într-o enzimă, într-o insensizabilă particulă de aer.  O să te respir. O să ajungem de unde am plecat într-un nesfârșit delir al plăcerilor carbonizate.

Tic-tac, tic-tac,tic-tac.

Am decis să contest suicidul timpului, căci se pare că asta încerci să mă înveți.  Ești într-o permanență dezintegrare.  Ești precum o rugină amară ce tot încearcă să-mi intre pe gât. Încă pot. Încă pot să strig.

 Bang !

Am decis să-ți ucid plăcerile. Să le transform în niște pictături sărate care să-ți sece ochii –  Mi-am jupuit pielea, așa cum m-ai învățat, ca să ți-o dau ție. Să o porți. Să simți. Să trăiești.

Întunericul s-a refugiat în mine, ne-am metamorfozat amândoi în umbre, amintiri și șoapte. E negru și e liniște. e o pace crâncenă  -  o parte din tine.  Jocul a înghețat în mâinile tale fierbinți. Te-ai ars când ai atins piesa de gheață iar duhoarea de carne arsă a devenit o nouă fobie.

Bang !

Ce n-aș da să jucăm ruleta rusească. Doar noi doi. Un singur glonț.

O să poți apăsa trăgaciul ? o să mă poți privi în ochi ? o să poți ține arma fără să-ți tremure mâna ?

Ce n-aș da, adorat monstru, să-ți văd tâmpla zvâcnind și mărul lui adam tresărind încontinuu. Inima să-ți bată atât de tare, încât să facă încăperea să vibreze, iar parfumul meu să te amețească.  Ha-lu-ci-no-gen.

Bang !

și dintr-o dată al tău albastru al ochilor s-a împietrit, formând cromatica perfectă, ca dintr-o pictură a lui Michelangelo cu ale mele buze roșii. Mult-prea-roșii.

Ai tras. am respirat. Ai murit.