Își vorbea șoptind
în toiul nopții, privind o altă față ce
se reflecta din oglindă :
-relația noastră a
fost ca un foc de artificii. cutremurător, intens, atât de măreț - însă scurt.
mult-prea-scurt. Lucrurile bune nu țin pentru mult timp, nu ? expiră devreme că
nu au conservanți. dar acum pe noi tot ce ne mai conservă, ironic vorbind –
sunt amintirile ce nu ni le doream a se impregna în noi. nu-i așa ? e mai
elegant să alegi termenul de „expirat” în locul celui de „mort”.
și-a aprins o
țigară, a mai numărat câteva stele, și a pus din nou melodia pe replay. De data
asta a ales să-i vorbească Lunii :
orice ar fi zis
dragul nostru eminescu despre tine - e
în zadar. Noi ăștia, oameni expirați de rând, nu avem cuvinte potrivite pentru
a te-am putea descrie. Tăcerea te înalță, și tot ea face ca multe sentimente să
urle sub hipnoza ta atât de insesizabilă.
soarele ar fi
nimic fără tine, așa cum tu nu ești nimic fără dânsul. cam așa-i și la mine
vezi tu – aș îndrăzni să-ți spun că ne asemănăm.
s-a oprit brusc, s-a oprit și timpul, iar cu ochii
închiși, încă așteaptă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu