..where the end begins..

mi-a ajus încet în creier. simt cum se rotește ușor, lent, trecând peste fiecare curbură,  dându-mi falsa impresie că am amețit. fix ca atunci când te dai multpreamult într-o învârtitoare și nu ești capabil să strigi ”Stop! “

S-a oprit timpul. 

Greierii nu mai cântă, stelele nu mai clipesc (asta în cazul în care erau stele și nu sateliți), sângele din vene s-a oprit și el. fiecare moleculă sau particulă așteaptă. pe cineva. sau ceva. 

dar fumul însă se ridică tot mai sus, oprind absolut tot. până și pământul. nu mai e mult și se oprește și Pluto(micuța-noastră-planetă-înghețată-neoficiala) și totuși, a ramas muzica din boxe care rasună în tot Universul, ca și cum ar vrea să cheme pe acel ceva  sau cineva care să mă trezească.dar nu sunt adormită.dar nu sunt nici trează.

nu e nici noapte,nu e nici zi. așa e corect? 

ce poate fi corect când tu vezi haos chiar și atunci când nu e ? uite, acum totul stă pe loc doar ca să vezi cât de diferit poți fi.

Day 7

.Dreams
Aren't
Nonsense..

Day 6

Dintr-o dată imaginația cuprinde totul și nimicul. văd asta fără să analizez fiecare detaliu, așa cum făceam deobicei. brusc, lumea devine mai bună și soarele începe să încălzească ușor, dezmorțind până și ultimul ac de gheață.

zâmbești ?

Știai că e un strop de artă până și-ntrun zâmbet ?

Day 5

Ascultă liniștea cu ochii închiși,

ascultă-ți pulsul și tradul în orice limbă vrei...

ce-ți zice?

Day 4

Ai stat vreodată în ploaie 30 de minute, să numeri 300 de picături sau măcar 3 fulgere? Mă gândeam că toate ploile nu au altceva decât apă, vânt , nori , bălți , fulgere și tunete și...melci ..dar și râme. Cu toate astea... fiecare e unică. știai? Până și forma stropilor diferă uneori.

număr stele , gânduri , vise , clipe și picături..dar m-am oprit. pentru că'am'dormit..

îmi poate spune cineva unde s-a ascuns Luna?

Day 3

Fumul tigarii pluteste lenes ..chiar fermacator in jurul unei intruchipari neclare. privesc si astept fara sa ma chinui sa inteleg....au inghetat minutele, clipele , secundele, si totusi..numai scrumul se poate strecura agale printre ele creind o nota joasa, sumbra.

O tornada de sentimente ma ameteste ingrozitor determinandu-ma sa uit absolut tot...dar nu.

.

...a inceput sa ploua...

Day 2

  numai mersul prin ploaie desculță mă trezește în realitate, de unde cu greu reușesc să mai găsesc misterioasa ușă înapoi spre lumea magiei....

Day 1

stelele se lasă inundate în timp ce doi țânțari profită de ultimele picături roșii.

Lumârea palpâie cât timp  ceara se evaporă pe mâna mea constant rece.

ultimul vis e pe cale de a fi transformat în scrum...însă de data asta nu o să mai întreb nimic.

Caută începutul sfârşitului

 acum aproximativ 3 ani respira un puști de vreo 6 ani  care se tot chinuia să-l oprească pe fratesu din a mai rula ultimele grame rămase. din câte văzuse pân'atunci, totul se schimba din clipa în care scotea pe gură un fum alb și gros , care se ridica magic spre bucățile de sticlă lipite pe tavan. la început îi plăcea să se joace prin “nori”  mai ales să îi lumineze cu lumina roșie de la o jucărie găsită în punga de pufuleți. fratesu se tripa de fiecare dată, așa că abia dacă mai știa că ăla micu era de fiecare dată la un pas de a pica pe geam … după “nori”. 

  a fost o zi  când ai lor au venit mai devreme acasă. totul ca deobicei până când  taicăsu' a intrat în cameră și la văzut pe puști la un pas de la o sinucidere inconștientă. tipu high  a început să râdă, el văzând cum Mihnea zboară pe o libelulă în timp ce maică-sa era în stare de șoc, neputând nici măcar să țipe(lucru absolut ciudat)

”Ce ai mamă  ți-ai pierdut vocea?! Ha ha ce tare ești mă mamă!! și eu la fel  vezi ?! vorbim prin semne ca tipii ăia muți.Marfă “ 

in mometul ăla  Mihnea și-a dat seama că fratesu a “prins prea mulți nori”, așa că și-a promis ca de atunci în colo să il oprească indiferent dacă va trebuii să piardă noul episod Ben 10.

Când nu făcea "norișori" , cânta la o chitară electrică  conectată la niște boxe imense astfel încât “chema” toți moșnegii rând-pe-rând. în timp ce îl privea uimit își imagina cum ar fi dacă ar cânta amândoi pe o scenă așa cum a fost cea de revelion din centru. chiar dacă diferența dintre ei era de 10 ani, Mihnea îl vedea de aceeași vârstă. 

nu avea voie la pian , dar s-a furișat atunci când volumul chitării era peste limita normală. câteva clape apăsate pe rând, cateva simultan, ii se părea pur și simplu captivant. niște plăcuțe atât de mici să scoată niște sunete atât de puternice. 

S-a oprit brusc când nu mai auzea chitara electrică.

Dacă iar ”prinde norii”? 

I-a zis maică-sa într-o zi că “dacă ceva nu e bine , atunci încearcă să-l îndrepți”. din păcate pentru puști, cuvintele astea îl cam speriau la momentul ăla.

A intrat în camera fără să mai bată la ușă , cât pe'aci să calce pe noua mașinuță de epocă. fratesu căuta disperat pe sub saltea, așa că Mihnea nu a făcut altceva decât să sară pe pat. câteva îmbrânceli l-au dus pe puști undeva pe sub covor. dar s-a eliberat cam târziu. deja "eliberase" câțiva “nori” care ajungeau încet la el.îi urmărea pentru că ăștia erau diferiți, mai...pufosi. a închis ochii și a văzut cum Spiderman a rămas făra puteri,  iar el , Mihnea, avea “magica” pânză de păianjen atât de mult dorită. era cel mai fericit băițel din tot universul. știa că e super-erou cu adevărat gata să salveze lumea. așa că micul nostru spiderman e încă pe acolo undeva, pe un norișor, în timp ce fratesu s-a lăsat de sportul ăsta și a început să studieze pianul, devenind între timp unul dintre cei mai buni pianiști.

pam-pam.

U.P.U

Unbelievable Potion of Unreal

Iti poti imagina ce ciudat e sa scrii din patul unui spital...? Iti poti imagina cum e sa dormi intr-unul?Sincer...nu cred ca poti...doar in cazul in care ai facut deja chestia asta.

Poti sa il auzi pe celalalt din salonul alaturat cum sforie , chiar daca usa e inchisa , si cum mopul aluneca lenes pe hol.

Nu poti numara stelele,sa vezi Luna , sa auzi vantul sau banalul cantec al greiirilor.Parca totul atarna intre viata si moarte , iar spitalul nu poate fi altceva decat un fel de granita...

E liniste.Soneria unui telefon vechi tipa undeva departe.Sa raspund? De ce nu o faci tu ?

Draperii albe , pereti albi , perne , cersafuri , noptiere , neoane albe...te sperii sa nu devii si tu alb...dar te sperii si mai tare cand vezi ca unii chiar sunt.

Telefonul inca suna.

Contrastul ochilor sai albastrii cu sangele de pe fata te trimit instantaneu in cel mai prost film de groaza pe care l-ai vazut.Daca l-ai vazut... sau mai bine nu ai vrut sa il vezi.

Cineva a raspuns.Lumea se transforma intr-ul fel de zombie al spitalului , iar sforaitul face parte din a2-a faza a dezvoltarii.

Roti..rotindu-se repede , fugarite de  ceva , gata sa devoreze ultima respiratie calda ramasa.

Doua incoane identice sub doua tablouri decolorate cu flori de o parte si de alta a peretilor.Jalnic.Cine se mai roaga la dumnezeu cand nici macar nu isi poate auzi gandurile din cauza, ori linistii prea mari , ori sforaitului prea enervant.

Pasi.Tipat....si iar Liniste.

*and he took me away with no future in today*

Umbrele isi pierd usor forma , iar Mosul Ene nu mai vrea sa negocieze asa ca ma ademeneste cu vise dulci in care apare”un tip de la parter cu ochelari , imbracat in albastru”- dupa cum spunea el....dar mosul ene nu e altceva decat o imaginatie copilareasca a unei asistente care tot aprinde lumina...

Teenagers

Ne gandim mereu ca nu poate fi mai rau.dar totusi o sa trecem peste.Ne refugiem in cluburi cu muzica ieftina ,eventual cu o bere si un prieten bun care sa il umplem cu toate lucrurilie nasoale care ni s-au intamplat in ultima saptamana.mult fum si multa lume.preferam sa traim undeva departe ...unii chiar cred ca respira aer de neverland sau alte kkturi de astea imaginare.

Ne facem poze in baie si le modificam de n ori pana abia se intelege ca defapt esti tu in poza.Mergem la biliard , fumam prostii de la weed si o facem pe'a neintelesii plini de probleme avand acel talent “minunat” de a dramatiza absolut orice.

Suntem adolescenti si incercam orice...cu oricine si oriunde.Liberi sau nu , facem tot ce ne trece prin cap chiar daca limita la unii e aproape nula. . . la 16 ani deja te crezi stapan pe tine si fortele tale propii, asa ca la 18 esti gata sa pleci din casa parintilor si sa iti iei lumea in cap (asta daca nu ai facut'o pana atunci).Stam pe net all day long , mai nou pe facebook care a devenit cea mai mare chestie si ne uitam la MtV cribs sau "16 and pregnant" in momentul in care crezi tu ca te'ai “trezit” ..ca sa te pregatesti pentru ce e mai rau. da. te ajuta Mtv .Pretindem ca stim ce e aia iubire , si frecam la cap pe toti din juru nostru cat de fericit esti sa iubesti cu adevarat , ca poti iubi numai o data in viata si ca eventual ai sa te si omori pentru acea persoana. pentru ca deh , asta e iubirea.

emo teeagers, happy , crazy ..lame(?). deja s-au format tabere bine nuantate, grupuri si bisericure mai ceva ca in evu mediu. Traim intr'o lume caracterizata in principal printr-un singur cuvat .. “interes” .. chiar si javra de la picioru tau o face pe'a dragutul cu tine ca stie ca ai un covrig in mana

In principiu...suntem teenagers … si unii inca cred ca sunt chiar daca au 40 (care traiesc in acel cunoscut trecut unui spalator comunist de creiere)  Ipocrizie +lasitate = ?