Concluzeișon

puneam
fiecare jumate
să ne luăm
un pachet de țigări
numai de alea în foi.
eram combinați la cartelă
și vorbeam,
de noi...
"ăștia/ăia doi"
și împărțeam
aceeași pernă
aceași zi plină
de plăceri
și senzații
tristeți sau
jointuri faimoase.
Furam dulciuri din magazine,
cânt tu țineai de șase
le mâncam
pe'o bancă
ruptă, cu semnătura Versace.
Mergeam în același pas,
trezind ploaia în fiecare
nou oraș
dădeam amâdoi la rațe
apoi râdeam,
când ne trezeam în
străine case.
Ne jucam ascunsa
prin poienițe
iar când focul
arunca licurici fierbinți ,
credeau săracii căței
că nu vom mai fii -
cuminți.
Dar toamna ne-a dezbrăcat,
ne-a înecat în
al plăcerii păcat
lăsându-ne în frunze
ruginite,
în iubitele amintiri
a unei veri însorite -
amară fericire vei avea acum
căci nemernic vei fi de nu,
când eu ți-am scris o poezie,
de good-bye
și
toamnă pustie.

Clipa de vară

Lunile de vară pot fi o experiență ce îți provoacă stări de sufocare in zilele imediate ale sezonului de toamnă. Re-aglomerarea străzilor, gălăgia, natura în procesul de ușoară descompunere, nu fac altceva decât să aprofundeze nesfârșitul încheiat din vară. În acea zi ploaisă și caniculară de vară.

Dacă vrei sa nu fii mințit, nu întreba detalii. Și nici nu le sugera.

Am fugit de o relativitate absurdă a iubirii și a neștiutului, lăsându-mă făra să vreau înconjurată de manifestările amintirilor inocente, instabile, improprii, involuntare, crude, unele chiar false.

M-am lăsat trasă de o umbră, ce mă ducea undeva spre întuneric. Un fel de transă de care ești conștient, dar prea laș pentru a vrea să o termini. Nu îți pot explica de ce, dar ce îți pot spune e că mi-a plăcut, și tare cred a rămas la fel. Mă intrigă. Îmi dau seama de consecințe, de gânduri, manifestări și chiar sentimente, și tot nu mă pot abține.
Calc discret și sigur pe praful lăsat de faimosul Viciu, Timp chiar și Ignoranță, care în mod bizar se îndreaptă spre incertitudine. Eu continui însâ precum fumul se pierde ușor în atmosferă. Nu voi pune întrebări precum "de ce ? " căci știu concluzia, dar nu și răspunsurile.

Mai poți spune să nu regreți nimic din Viață, când ea te zgârie precum gheruțele unei pisici imature ? Relativitatea e sora ei mult prea sadică pentru mine, chiar dacă sunt momente în care o pot înțelege.