Scrisoare către legendarul Moș Crăciun

Moșule – de ce exiști dacă continui să te ascunzi ?

tu ar trebuii să faci lumea mai frumoasă, puțin mai fericită – nu-i așa  ? Și dacă da – atunci de ce  totul e fix anapoda  ? am aflat mai nou că „moșu” e defapt în fiecare dintre noi. și că noi îți dăm ție forță, noi te alimentăm cu puterea magică.  dar noi nu suntem toți, ăsta-i baiu'.

dar aș vrea totuși să te întreb moșule, – de ce acei care totuși te "țin în viață", suferă crunt pentru asta ? tocmai  noi. 

vezi tu  – eu cred că ar trebuii să iei niște măsuri dacă  pretinzi cu adevărat că-ți pasă de soarta muritorilor – dacă încă mai vrei să-ți menții numele credibil și demn de respectat. o să auzi „ Moș-Crăciun, mare-brânză !” și nu cred că vrei să se-ntâmple asta la nivel mondial ( căci sunt sigură că deja sunt mulți ce zic vorba asta). așa că ai grijă și dă-ți jos masca asta de  imun, inuman sau mincinos. Legenda a fost creată cu un scop – păstrează-l. nu-l omorî. căci de o faci – se va pierde și inocența copiilor, și magia, și ultimul drop de speranță pentru acele câteva zâmbete.

nu-ți sinucide istoria. la urma urmei,  ai un rol de super-erou. 

20 fingers, 2 miles, 2 minutes.

r: The mysteriousness adds to the tension
It's nice and uncomfortable at the same time

In a comforting way..

R : It is the fact of the unknown
That makes u feel this way
But without it, it would be so plane - 
Such a unattractive pain.

r : I want to get to the bottom of this, being sure that I won't find anything..
The search is the treasure,
The goal can only ruin it.

R : So please, don't move,
Don't breathe -
Just close your eyes and wait. Wait for the unknown, to reveal his true soul.

r&R.

monolog fantomatico-clandestin

Își vorbea șoptind în toiul nopții, privind  o altă față ce se reflecta din oglindă :

-relația noastră a fost ca un foc de artificii. cutremurător, intens, atât de măreț - însă scurt. mult-prea-scurt. Lucrurile bune nu țin pentru mult timp, nu ? expiră devreme că nu au conservanți. dar acum pe noi tot ce ne mai conservă, ironic vorbind – sunt amintirile ce nu ni le doream a se impregna în noi. nu-i așa ? e mai elegant să alegi termenul de „expirat” în locul celui de „mort”.

și-a aprins o țigară, a mai numărat câteva stele, și a pus din nou melodia pe replay. De data asta a ales să-i vorbească Lunii :

orice ar fi zis dragul nostru eminescu despre tine -  e în zadar. Noi ăștia, oameni expirați de rând, nu avem cuvinte potrivite pentru a te-am putea descrie. Tăcerea te înalță, și tot ea face ca multe sentimente să urle sub hipnoza ta atât de insesizabilă.

soarele ar fi nimic fără tine, așa cum tu nu ești nimic fără dânsul. cam așa-i și la mine vezi tu – aș îndrăzni să-ți spun că ne asemănăm.

s-a oprit  brusc, s-a  oprit și timpul, iar cu ochii închiși, încă așteaptă.

poveste de adormit demonii

și-a aruncat inima în groapa de gunoi. ultima dată când i-a dat ascultare aproape că i-a dezonorat puterea gândirii logice și pur relative.

sentimentele, văzute în sfârșit libere, s-au  transformat în entități sumbre ce au  ales metoda jocului de “v-ați acunsa” pentru a se face remarcate -  iar atunci când au apărut, până și fratele lui moșu ene (cel cu coșmarurile) a fugit.

a fost o noapte, când inima a vrut cu orice preț să-și revendice locul, apelând la forță, la șantaj, dar de ce avea nevoie defapt era doar o  lacrimă ce juca rolul unei chei. chiar dacă durerea îi vibra în toată ființa precum tunetul crește pulsul unui șoarec, victima a rezistat. a reușit într-un final să o arunce în cel mai aglomerat loc de viruși din oraș. singura problemă e că virușii ăștia fac parte din categoria “vicii adorabil de păcătoase”..

nu și-a dat seama că asta era doar o capcană în care a căzut ușor, sigur, echilibrat – fix ca o balerină în brațele reflectoarelor.

Oricând,

  Caută ascultând strigătul de ajutor.

contopire

Stăteau atât de strânși în brațe, încât a simțit cum universul se rotește după ritmul pulsului lui. Atât de intens, încât a  căzut. Atât de  alert, încât stomacul a făcut cea mai periculoasă cascadorie. Nu erau semne de avertizare, nu exista nici o atenționare. A căzut în brațele rușinii. și-a îngropat privirea în întuneric. și a plâns.

Picături de teamă, de iubire, regret, dorință. 

 -tristețe și regăsire-

   

ctrl

Ne-am sfâșiat sufletele. În câteva minute. Sub o lumină hulicinant de albastră. Iar apoi  am creat un război dintre plăcere și consecințe... numa’ de-ai fi măcar ridicat steagu alb.

Dar ți-am imobilizat respirația și mișcarea delirică a celulelor. te-am făcut să cunoști regretul care deja mă invadează necruțător. și eu care credeam că mi-am mumificat sentimentele. Ce ironie- încă sunt om.

Cokctail toxic cu posibile urmări grave : plăcere, incertitudine, dorință și autodistrugere. Serviți ? 

inner self kaleidoscope

Am aplaudat azi un artist.

Era murdar de un trist...
cărbune
tocit de dorințele
străbune.

Era suspendat...
într-o frază

a sufletului agoasă.

Era pe moarte

așa că am plecat,

Era înecat

și l-am lăsat

torturat

sufocat de 
priviri,

amintiri ale unor infame jocuri de copii

Era legat de mine.

era De mână cu mine

eram eu cu Sine.

Unu. Doi. Trei.

Deschide-ți porii creatură ! Învie acum, odată pentru totdeauna, și nu-mi mai invada pântecul cu ale tale incertitudini nefaste. Transformă-te într-o enzimă, într-o insensizabilă particulă de aer.  O să te respir. O să ajungem de unde am plecat într-un nesfârșit delir al plăcerilor carbonizate.

Tic-tac, tic-tac,tic-tac.

Am decis să contest suicidul timpului, căci se pare că asta încerci să mă înveți.  Ești într-o permanență dezintegrare.  Ești precum o rugină amară ce tot încearcă să-mi intre pe gât. Încă pot. Încă pot să strig.

 Bang !

Am decis să-ți ucid plăcerile. Să le transform în niște pictături sărate care să-ți sece ochii –  Mi-am jupuit pielea, așa cum m-ai învățat, ca să ți-o dau ție. Să o porți. Să simți. Să trăiești.

Întunericul s-a refugiat în mine, ne-am metamorfozat amândoi în umbre, amintiri și șoapte. E negru și e liniște. e o pace crâncenă  -  o parte din tine.  Jocul a înghețat în mâinile tale fierbinți. Te-ai ars când ai atins piesa de gheață iar duhoarea de carne arsă a devenit o nouă fobie.

Bang !

Ce n-aș da să jucăm ruleta rusească. Doar noi doi. Un singur glonț.

O să poți apăsa trăgaciul ? o să mă poți privi în ochi ? o să poți ține arma fără să-ți tremure mâna ?

Ce n-aș da, adorat monstru, să-ți văd tâmpla zvâcnind și mărul lui adam tresărind încontinuu. Inima să-ți bată atât de tare, încât să facă încăperea să vibreze, iar parfumul meu să te amețească.  Ha-lu-ci-no-gen.

Bang !

și dintr-o dată al tău albastru al ochilor s-a împietrit, formând cromatica perfectă, ca dintr-o pictură a lui Michelangelo cu ale mele buze roșii. Mult-prea-roșii.

Ai tras. am respirat. Ai murit.   

0125

What  secret, can be so harsh

Bigger than our sin from last touch ?

What desire can actually hide

In the dirty wish that does not want to be recognized ? 

Fragment.

" Nu ești mort, nici viu. Te simți ca un foc care abia pâlpâie, gata să se stingă.  Stai cu ochii deschiși, te uiți într-un punct fix, dar nu vezi nimic. Și nici nu te gândești la nimic decât la propria ta oboseală de a trăi și de a muri. Răstignit undeva între viață și moarte, nu exiști pentru nici una dintre ele. Parcă plutești în derivă și aștepți să fii aruncat pe un mal, ori al vieții, ori al morții, ți-e egal. " 

din jurnalul anonim al unei anonime.

c'est magnifique !

sper că ești mulțumit cu reușitele tale. psihicul meu s-a dus pe apa mizeră a bahluiului, iar fericirea e de mult în sarcofag.

așa că, în semn de regret că m-ai cunoscut, aprinde te rog o lumânare, poate două din alea parfumate, și dă unui copilaș de pe stradă un covrig de la petru. umplut cu mere. erau my fav..

apoi du-te la un concert, bea de numai poți, și în timp ce ți-o pui în baie, adu-ți aminte ce ai făcut. am să-ți parfumez fularul ca să-ți reamintești mai ușor. sunt sigură că a ta nouă-veche iubită o să fie geloasă. nu o să creadă că m-ai eliminat, și o să te lase acolo în baie cu pula goală, că de. doar tu ești cel mai tare, nu ?

no bun. mersi mult că mi-ai arătat ce se-ntâmplă cu sufletele ălea faine, care iubesc precum respiră.

c'est fini.

Concluzeișon

puneam
fiecare jumate
să ne luăm
un pachet de țigări
numai de alea în foi.
eram combinați la cartelă
și vorbeam,
de noi...
"ăștia/ăia doi"
și împărțeam
aceeași pernă
aceași zi plină
de plăceri
și senzații
tristeți sau
jointuri faimoase.
Furam dulciuri din magazine,
cânt tu țineai de șase
le mâncam
pe'o bancă
ruptă, cu semnătura Versace.
Mergeam în același pas,
trezind ploaia în fiecare
nou oraș
dădeam amâdoi la rațe
apoi râdeam,
când ne trezeam în
străine case.
Ne jucam ascunsa
prin poienițe
iar când focul
arunca licurici fierbinți ,
credeau săracii căței
că nu vom mai fii -
cuminți.
Dar toamna ne-a dezbrăcat,
ne-a înecat în
al plăcerii păcat
lăsându-ne în frunze
ruginite,
în iubitele amintiri
a unei veri însorite -
amară fericire vei avea acum
căci nemernic vei fi de nu,
când eu ți-am scris o poezie,
de good-bye
și
toamnă pustie.

Clipa de vară

Lunile de vară pot fi o experiență ce îți provoacă stări de sufocare in zilele imediate ale sezonului de toamnă. Re-aglomerarea străzilor, gălăgia, natura în procesul de ușoară descompunere, nu fac altceva decât să aprofundeze nesfârșitul încheiat din vară. În acea zi ploaisă și caniculară de vară.

Dacă vrei sa nu fii mințit, nu întreba detalii. Și nici nu le sugera.

Am fugit de o relativitate absurdă a iubirii și a neștiutului, lăsându-mă făra să vreau înconjurată de manifestările amintirilor inocente, instabile, improprii, involuntare, crude, unele chiar false.

M-am lăsat trasă de o umbră, ce mă ducea undeva spre întuneric. Un fel de transă de care ești conștient, dar prea laș pentru a vrea să o termini. Nu îți pot explica de ce, dar ce îți pot spune e că mi-a plăcut, și tare cred a rămas la fel. Mă intrigă. Îmi dau seama de consecințe, de gânduri, manifestări și chiar sentimente, și tot nu mă pot abține.
Calc discret și sigur pe praful lăsat de faimosul Viciu, Timp chiar și Ignoranță, care în mod bizar se îndreaptă spre incertitudine. Eu continui însâ precum fumul se pierde ușor în atmosferă. Nu voi pune întrebări precum "de ce ? " căci știu concluzia, dar nu și răspunsurile.

Mai poți spune să nu regreți nimic din Viață, când ea te zgârie precum gheruțele unei pisici imature ? Relativitatea e sora ei mult prea sadică pentru mine, chiar dacă sunt momente în care o pot înțelege.